fotbal pe glob, acum si atunci..

Îmi pare rău că am pierdut un meci așa frumos .. Chelsea – Liverpool. Mihaiță ne vorbește despre el http://www.mihaita.info/2009/04/15/chelsea-liverpool-4-4/ si are o concluzie notabilă:

Acum că am terminat cu rezumatul meciului, vreau să spun că fanii lui Liverpool au cântat şi dupa finalul meciului, cu toate că favoriţii lor au fost eliminaţi. Cu lacrimi în ochi, cu sufletul sfâşiat cântau You’ll never walk alone cu patimă. Nu rupeau scaune, nu se băteau cu jandarmii, cu galeria adversă, sau ma rău, între ei. NU! Îşi susţineau echipa şi dupa ce au pierdut! Dacă aţi văzut, cele 2 galerii erau despărţite doar de 2-3 rânduri de scaune şi 10-20 de poliţişti. Atât! Şi nu au fost incidente.

Ăsta e fotbalul, oameni buni! Nu poşirca asta de liga I! Fotbalul se joacă pe teren, cu spectatori, nu cu huligani care aruncă cu torţe în teren, care rup scaune, care se bat ca ultimii descreieraţi şi nu în ultimul rând fotbalul nu se joacă în tribunale!

Asta cu precizarea că acum exact 20 de ani (15 aprilie 1989) pe stadionul Hillsborough la un meci al echipei de fotbal Liverpool, s-a produs o mare nenorocire. Semifinală în Cupa Angliei disputată între Nottingham Forest și Liverpool. Locul de desfășurare, stadionul din Sheffield, stadion ce urma a fi martorul unei confruntări având ca protagoniste două dintre cele mai bune echipe englezești ale acelor ani. Meciul a creat un imensă expectativă, mai ales din partea suporterilor din Liverpool, autostrăzile ce duceau spre Sheffield fiind pline de ambuteiaje provocate de masiva deplasare a galeriei reds.

Cu un sfert de oră înainte startul meciului peluza est de pe Hillsborough, cunoscută și ca Lapping Lane, era plină până la refuz, iar fanii Liverpool continuau să intre în acea zonă mică, cu culoare foarte înguste, cu bări de metal brut ce țineau locul balustradelor și îngrădit de plase de sârmă ce împiedicau accesul pe gazon. În tot acest timp, în părțile superioare ale tribunelor, sute de locuri libere.

Mareea umană continua să intre iar masacrul se cocea la foc lent. Opt ani înainte, într-o altă semifinală jucată între Blackburn și Wolfes, au fost suporteri care au văzut meciul cu fețele lipite de garduri. Scena se repeta, panica era reflectată în ochii oamenilor ce erau pur și simplu striviți în partea din față a peluzei, și în pofida acestui lucru, încă mai intra lume în peluza Lapping Lane.

Suporterii care au încercat să părăsească peluza văzând că lucrurile încep să degenereze, au fost întorși din drum cu ajutorul bastoanelor, iar gardurile care îi separau de gazon au fost ferecate cu lacăte. Masacrul era inevitabil.

Meciul începuse, însă de minute bune, camerele de televiziune ale celor de la BBC nu filmau altceva decât peluza Lapping Lane. Un grup de suporteri au reușit să rupă una din porți și să ajungă pe terenul de joc, făcând semne disperate și încercând să avertizeze jucătorii de cele ce se întâmplau. Disperat, vâzând că jocul nu este oprit, unul dintre ei a reușit să ajung la capitanul celor de la Liverpool și să îi spună: Acolo mor oamenii noștri. Meciul a fost oprit.

Mult prea târziu însă. În momentul în care poliția a deschis porțile de acces spre gazon a fost descoperită cruda realitate. Publicul invada terenul iar în urma lui rămâneau în peluză 96 de corpuri fără viață, mare parte din ele corpuri de copii, incapabili de a rezista, morți prin asfixiere. ( Între cei decedați, un văr al actualului căpitan de la Liverpool, Steven Gerrard ).

(sursa informatii: blogdefotbal.com)